ROMANIAN ACADEMY OF SCIENCE
SPELEOLOGICAL INSTITUTE "EMIL RACOVITA"
Clinicilor 5, 400006, PO BOX 58, Cluj, Romania, Phone: + 40 264 595 954, Fax: +40 264 595 954
LEGEprivind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sãlbatice.
(Textul Ordonantei de urgentã a Guvernului nr. 236 din 24 noiembrie 2000, modificat prin Legea nr. 462 din 2 august 2001)CAPITOLUL I
Dispozitii generaleArt. 1. – Scopul prezentei ordonanþe de urgentã îl constituie garantarea conservãrii si utili-zãrii durabile a patrimoniului natural, obiectiv de interes public major si componentã funda-mentalã a strategiei nationale pentru dezvoltare durabilã.
Art. 2. – (1) Prezenta ordonantã de urgentã reglementeazã:
a) asigurarea diversitãtii biologice, prin conservarea habitatelor naturale, a florei si faunei sãlbatice pe teritoriul României;
b) mentinerea sau restabilirea într-o stare de conservare favorabilã a habitatelor naturale si a speciilor din flora si fauna sãlbaticã;
c) identificarea bunurilor patrimoniului natural care necesitã un regim special de ocrotire, pentru conservarea si utilizarea durabilã a acestora;
d) categoriile de arii naturale protejate, tipurile de habitate naturale, speciile de flora si fau-na sãlbaticã si alte bunuri ale patrimoniului natural ce se supun regimului special de ocrotire, conservare si utilizare durabilã;
e) constituirea, organizarea si extinderea retelei nationale de arii naturale protejate, precum si reglementarea regimului acesteia;
f) regimul de administrate a ariilor naturale protejate si procedurile de instituire a regimului de protectie pentru alte arii naturale si bunuri ale patrimoniului natural;
g) mãsurile pentru ocrotirea si conservarea speciilor de animale si plante sãlbatice periclita-te, vulnerabile, endemice si/sau rare, precum si cele pentru protecþia formatiunilor geomorfo-logice si peisagistice de interes ecologic, stiintific, estetic, cultural-istoric si de altã naturã, a bunurilor naturale de interes speologic, paleontologic, geologic, antropologic si a altor bunuri naturale cu valoare de patrimoniu natural, existente în perimetrele ariilor naturale protejate si/sau în afara acestora;
h) responsabilitãtile si atributiile pentru punerea în aplicare a prevederilor prezentei ordo-nante de urgentã;
(2) Pentru domeniul de reglementare al prezentei ordonante de urgentã sunt aplicabile, în conditiile legii, prevederile tratatelor, conventiilor si acordurilor internationale la care România este parte.
Art. 3. – Nu fac obiectul reglementãrii prezentei ordonante de urgentã:
a) parcurile si grãdinile publice sau private de agrement, cu exceptia cazurilor în care acestea au elemente si bunuri cu valoare de patrimoniu natural;
b) rezervatiile semincere agricole si silvice cu scop productiv, rezervaþiile de resurse gene-tice vegetale si animale terestre si acvatice destinate reproducerii unor specii vegetale si anima-le în scopuri economice, rezervatiile destinate unor scopuri stiintifice sectoriale existente pe terenurile unor institutii publice sau private de cercetare si productie, precum si altele aseme-nea, organizate si gestionate de proprietarii sau administratorii lor legali, cu exceptia cazurilor în care acestea au elemente cu valoare de patrimoniu natural;
c) grãdinile botanice, parcurile dendrologice, grãdinile zoologice, acvariile, terariile, cu ex-ceptia cazurile în care acestea detin specii de plante si animale sãlbatice aflate sub regim special de protectie si conservare ca bunuri ale patrimoniului natural;
d) colectiile muzeistice, cu exceptia celor care conþin piese a cãror valoare de patrimoniu natural este atestatã de autoritãtile stiintifice competente;
c) zonele de protectie specialã – sanitarã, hidrologicã, hidrogeologicã si altele asemenea – cu perimetre delimitate si gestionate ca zone de protectie specialã pentru diverse obiective, po-trivit unor reglementãri speciale, cu exceptia cazurilor în care pe aceste terenuri existã bunuri ale patrimoniului natural.
Art. 4. – În sensul prezentei ordonante de urgentã, termenii de mai jos au urmãtorul înte-les:
a) mediu natural – ansamblul componentelor, structurilor si proceselor fizico-geografice, biologice si biocenotice naturale, terestre si acvatice, având calitatea intrinsecã de pãstrãtor al vietii si generator de resurse necesare acesteia;
b) patrimoniu natural – ansamblul componentelor si structurilor fizico-geografice, floristi-ce, faunistice si biocenotice ale mediului natural a cãror importanþã si valoare ecologicã, eco-nomicã stiintificã, biogenã, sanogenã, peisagisticã, recreativã si cultural-istoricã au o semnificatie relevantã sub aspectul conservãrii diversitãtii biologice floristice si faunistice, al integritãtii functionale a ecosistemelor, conservãrii patrimoniului genetic, vegetal si animal, precum si pentru satisfacerea cerintelor de viatã, bunãstare, culturã si civilizaþie ale generaþiilor prezen-te si viitoare;
c) bun al patrimoniului natural – componentã a patrimoniului natural care necesitã un regim special de ocrotire, conservare si utilizare durabilã în beneficiul generaþiilor prezente si viitoare;
d) arie naturalã protejatã – zonã terestrã, acvaticã si/sau subteranã, cu perimetru legal stabilit si având un regim special de ocrotire si conservare, în care existã specii de plante si animale sãlbatice, elemente si formaþiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altã naturã, cu valoare ecologicã stiintificã sau culturalã deosebitã;
e) sit de conservare – sinonim cu arie naturalã protejatã;
f) arie specialã de conservare – sit protejat pentru conservarea habitatelor naturale de interes comunitar si/sau a populaþiilor speciilor de interes comunitar, altele decât pãsãrile sãlbatice, în conformitate cu reglementãrile comunitare;
g) arie de protectie specialã avifaunisticã – sit protejat pentru conservarea speciilor de pãsãri sãlbatice, în conformitate cu reglementãrile comunitare;
h) conservare in situ – ocrotirea si conservarea bunurilor patrimoniului natural în mediul lor natural de genezã, existentã ºi evolutie;
i) conservare ex situ – ocrotirea si conservarea bunurilor patrimoniului natural în afara mediului lor natural de genezã, existenþã si evolutie;
j) coridor ecologic – zonã naturalã sau amenajatã care asigurã cerinþele de deplasare, reproducere si refugiu pentru speciile sãlbatice terestre si acvatice;
k) zonã de protectie – zonã înconjurãtoare pentru un bun al patrimoniului natural, destinatã sã previnã impactul activitãtilor antropice asupra acelui bun;
l) reteaua nationalã de arii naturale protejate – ansamblul ariilor naturale protejate;
m) reteaua ecologicã a ariilor protejate – ansamblul de arii naturale protejate, împreunã cu coridoarele ecologice;
n) reteaua ecologicã EMERALD – reteaua europeanã de arii de interes conservativ special, creatã în baza Conventiei privind conservarea vietii sãlbatice si a habitatelor naturale din Europa, Berna, 1979;
o) reteaua ecologicã NATURA 2000 – reþeaua ecologicã de arii naturale protejate constând în arii de protecþie specialã si arii speciale de conservare, instituitã prin Directiva 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei si florei sãlbatice;
p) conservare – ansamblu de mãsuri care se pun în aplicare pentru menþinerea sau refacerea habitatelor naturale si a populatiilor de specii de faunã si florã sãlbatice, într-o stare favorabilã, în sensul lit. sh) si tz);
q) habitat natural – zonã terestrã, acvatica sau subteranã, în stare naturalã sau seminaturalã, ce se diferenþiazã prin caracteristici geografice, abiotice si biotice;
r) habitate naturale de interes comunitar – acele habitate care:
(i) sunt în pericol de disparitie în arealul natural;
(ii) au un areal natural mic ca urmare a restrângerii acestuia sau prin faptul cã au o suprafatã restrânsã;
(iii) reprezintã esantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe din urmãtoarele regiuni biogeografice: alpinã, continentalã, panonicã, stepicã si ponticã;
s) habitat natural prioritar – tip de habitat natural amenintat, pentru a cãrei conservare existã o responsabilitate deosebitã;
sh) stare de conservare favorabilã a unui habitat – se considerã atunci când:
(i) arealul sãu natural si suprafetele pe care le acoperã în cadrul acestui areal sunt stabile sau în crestere;
(ii) are structura si functiile specifice necesare pentru mentinerea sa pe termen lung;
(iii) speciile care îi sunt caracteristice se aflã într-o stare de conservare favorabilã;
t) habitatul unei specii – mediul natural sau seminatural definit prin factori abiotici si biotici în care trãieste o specie în orice stadiu al ciclului biologic;
tz) stare de conservare favorabilã a unei specii – se considerã atunci când:
(i) specia se mentine si are sanse sã se mentinã pe termen lung ca o componentã viabilã a habitatului sãi natural;
(ii) aria de repartitie naturalã a speciei nu se reduce si nu existã riscul sã se reducã pe viitor;
(iii) existã un habitat destul de vast pentru ca populatiile speciei sã se mentinã pe termen lung;
u) specii amenintate – specii periclitate, vulnerabile sau rare;
v) specii prioritare – specii periclitate si/sau endemice, pentru a cãror conservare sunt necesare mãsuri urgente;
x) specii de interes comunitar – specii care pe teritoriul Uniunii Europene sunt periclitate, vulnerabile, rare sau endemice:
(i) periclitate, exceptând cele al cãror areal natural este marginal în teritoriu si care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile în regiunea vest-palearcticã;
(ii) vulnerabile, adicã a cãror trecere în categoria speciilor periclitate este probabilã într-un viitor apropiat, în caz de persistentã a factorilor cauzali;
(iii) rare, adicã ale cãror populaþii sunt mici si care, chiar dacã în prezent nu sunt peri-clitate sau vulnerabile, riscã sã devinã; aceste specii sunt localizate în arii geografice restrânse sau sunt rar dispersate pe suprafete largi;
(iv) endemice si necesitã o atenþie particularã datoritã naturii specifice a habitatului si /sau a impactului potential al exploatãrii lor asupra stãrii lor de conservare.
CAPITOLUL II
Regimul ariilor naturale protejateSECTIUNEA 1
Categorii de arii naturale protejateArt. 5. –
(1) Pentru asigurarea mãsurilor speciale de protectie si conservare in situ a bunurilor patrimoniului natural se instituie un regim diferentiat de ocrotire, conservare si utilizare, potrivit urmãtoarelor categorii de arii naturale protejate:
a) categorii stabilite la nivel national: rezervatii stiintifice, parcuri nationale, monumente ale naturii, rezervatii naturale si parcuri naturale;
b) categorii stabilite prin reglementãri internationale: situri naturale ale patrimoniului natural universal, zone umede de importantã internationalã, rezervatii ale biosferei, arii speciale de conservare, arii de protectie specialã avifaunisticã.
(2) Scopul si regimul de management al categoriilor de arii naturale protejate, stabilite la alin. (1), sunt prevãzute în anexa nr. 1 la prezenta ordonantã de urgentã.
(3) Prin realizarea prevederilor alin. (1) si (2) se asigurã regimul corespunzãtor de ocrotire, conservare si utilizare pentru:
a) cele mai reprezentative habitate naturale ale spatiului biogeografic national, cu diversitatea biologicã floristicã si faunisticã specificã, incluzând zone marine, de litoral si de coastã, zone de câmpie, de deal si de munte, zone umede, aride si zone de ecoton, cursuri de apã cu zone de luncã si lacuri naturale, asigurându-se protectia si conservarea patrimoniului natural floristic si faunistic, de resurse genetice vegetale si animale si mentinerea echilibrului ecologic;
b) habitatele terestre, acvatice si/sau subterane în care trãiesc permanent sau temporar specii de plante si/sau animale sãlbatice periclitate, vulnerabile, endemice sau rare, specii de plante si animale sãlbatice aflate sub regim special de ocrotire, specii cu valoare stiintificã si ecologicã deosebitã, precum si pentru acele habitate în care existã si alte bunuri ale patrimoniu-lui natural ce necesitã mãsuri de corotire si conservare in situ;
c) zonele cu resurse biogeografice importante sub aspect biogenetic, ecologic, stiintific, educational, sanogen si recreativ;
d) suprafetele din arealele agricole care conservã si/sau pot reface diversitatea biologicã specificã, cu resursele genetice vegetale si animale de importantã ecologicã, pedogeneticã, economicã si stiintificã, pentru ameliorarea speciilor cultivate si domestice, precum si pentru dezvoltarea biotehnologiilor;
e) elemente si formatiuni naturale geomorfologice, peisagistice, geologice, speologice, paleontologice, pedologice si altele asemenea, cu valori de bunuri ale patrimoniului natural;
f) tipuri de habitate naturale, precum si pentru speciile de plante si animale de interes comunitar, prevãzute în anexele nr. 2-5 la prezenta ordonantã de urgentã.
(4) Categoriile de arii naturale protejate, prevãzute la alin. (1), se pot modifica si completa prin hotãrâre a Guvernului la propunerea autoritãtii publice centrale pentru protectia mediului, cu avizul prealabil al Academiei Române, luându-se în considerare recomandãrile organizatii-lor internationale autorizate, precum si criteriile pentru selectarea siturilor de importantã comunitarã, prevãzute în anexa nr. 7 la prezenta ordonantã de urgentã.SECTIUNEA 2
Instituirea regimului de arie naturalã protejatãArt. 6. – (1) Suprafetele terestre si acvatice care la data intrãrii în vigoare a prezentei ordo-nanþe de urgentã apartin domeniului public si care, prin valoarea patrimoniului naturale geomorfologic, floristic, faunistic, forestier si de altã naturã, necesitã instituirea regimului de re-zervatie stiintificã rãmân în proprietate publicã si dobândesc regimul de protectie, potrivit procedurii prevãzute la art. 8.
(2) Autoritãtile administratiei publice centrale si locale sunt obligate sã punã sub regim provizoriu de ocrotire bunurile patrimoniului natural, pânã la îndeplinirea procedurilor legale de instituire a regimului de protectie si conservare, în conformitate cu prevederile art. (8).
(3) Instituirea regimului de arie naturalã protejatã si de zonã de protectie a bunurilor patrimoniului natural, potrivit prevederilor prezentei ordonante de urgentã, este prioritarã în raport cu orice alte obiective, cu exceptia celor care privesc:
a) asigurarea securitãtii nationale;
b) asigurarea securitãtii, sãnãtãtii oamenilor si animalelor;
c) prevenirea unor catastrofe naturale.
(4) Mãrimea suprafetei de teren ce se supune regimului special de ocrotire, conservare si utilizare, în conformitate cu prevederile art. (5), se stabileste pe bazã de studii de fundamentare stiintificã.
Art. 7. – Regimul de protectie se stabileste indiferent de destinatia terenului si de detinãtor, iar respectarea acestuia este obligatorie în conformitate cu prevederile prezentei ordonanþe de urgentã, precum si cu alte dispozitii legale în materie.
Art. 8. – (1) Instituirea regimului de arie protejatã se face:
a) prin lege, pentru siturile naturale ale patrimoniului natural universal si pentru rezervatiile biosferei;
b) prin hotãrâre a Guvernului, pentru parcuri nationale, parcuri naturale, zone umede de importanþã internationalã, arii speciale de conservare, arii de protectie specialã si avifaunisticã, rezervatii stiintifice, monumente ale naturii, rezervatii naturale;
c) prin hotãrâri ale consiliilor judetene sau locale, pentru arii naturale situate pe suprafete terestre sau acvatice apartinând domeniului public de interes judetean sau local, precum si pentru cele situate pe suprafete aflate în proprietate privatã.
(2) Propunerile pentru instituirea regimului de arie naturalã protejatã pentru cazurile prevãzute la alin. (1) lit. a) si b) se pot face din initiativa:
a) autoritãtii publice centrale pentru protectia mediului, Academiei Române si autoritãtilor teritoriale pentru protectia mediului;
b) altor autoritãti publice centrale care au în administrare suprafete terestre si acvatice din domeniul public de interes national;
c) regiilor autonome, companiilor si societãþilor nationale care au în administrare sau în gestiune, prin concesionare, suprafete terestre si acvatice din domeniul public de interes national;
d) presedintilor consiliilor judetene sau primarilor;
e) forurilor si institutiilor stiintifice de ramurã, universitãtilor si altor institutii de învãtãmânt si muzeelor;
f) organizatiilor neguvernamentale si persoanelor fizice.
(3) Propunerile pentru instituirea regimului de arie naturalã protejatã pentru cazurile prevãzute la alin. (1) lit. c) se pot face din initiativa:
a) presedintilor consiliilor judetene si primarilor;
b) autoritãtilor teritoriale pentru protectia mediului;
c) institutiilor stiintifice, de învãtãmânt locale si muzeelor;
d) organizatiilor neguvernamentale locale si persoanelor fizice;
e) proprietarilor de terenuri.
(4) Zonele si siturile naturale care întrunesc criteriile de sit al patrimoniului natural universal, zonã umedã de importantã internationalã, rezervatie a biosferei, arie specialã de conservare si arie de protectie specialã avifaunisticã dobândesc acest regim conform procedurii prevãzute la art. 8 alin. (1) lit. a) si b), sub rezerva recunoasterii lor de cãtre organismele internationale.
(5) Propunerile de instituire a regimului de arie naturalã protejatã pentru cazurile prevãzute la alin. (1) lit. c) se face pe baza unei documentatii stiintifice care se avizeazã de Academia Românã si se înainteazã la consiliile judetene sau locale, în vederea analizei si luãrii hotãrârii de declarare.
Art. 9. – Pentru luarea de urgentã a mãsurilor de protectie si conservare ce se impun, regimul de arie naturalã protejatã din categoriile prevãzute la art. 5 alin. (1) se poate institui, cu caracter provizoriu, în baza documentatiei avizate de Academia Românã, prin ordin al conducerii autoritãtii publice centrale pentru protectia mediului, pânã la declararea conform prevederilor prezentei ordonante de urgentã.
Art. 10 – Modul de constituire si de administrare a ariilor naturale protejate va lua în considerare interesele comunitãtilor locale, facilitându-se participarea localnicilor la aplicarea mãsurilor de protectie, conservare si utilizare durabilã a resurselor naturale, încurajându-se mentinerea practicilor si cunostintelor traditionale locale în valorificarea acestor resurse, în beneficiul comunitãtilor locale.
Art. 11. – Documentatia necesarã în vederea instituirii regimului special de arie naturalã protejatã trebuie sã cuprindã:
a) studiul de fundamentare stiintificã;
b) harta topograficã, cu limitele ariei naturale protejate;
c) suprafata si situatia juridicã a terenurilor, cu precizarea proprietarilor acestora;
d) avizul Academiei Române.
Art. 12. – Pânã la finalizarea procedurilor de instituire a regimului de protectie a ariilor naturale protejate, detinãtorii bunurilor cu valoare de patrimoniu natural, indiferent de destinaþia terenurilor, vor aplica si vor respecta mãsurile de ocrotire, conservare si utilizare stabilite de autoritãtile pentru protectia mediului, în conditiile prezentei ordonante de urgentã.
Art. 13. – Rezervatiile stiintifice, parcurile nationale, monumentele naturii, rezervatiile naturale si parcurile naturale, precum si celelalte bunuri ale patrimoniului natural, cu regim de ocrotire si conservare dobândit pânã la intrarea în vigoare a prezentei ordonante de urgentã, prin legi sau prin alte acte cu caracter normativ emise de autoritãtile administratiei publice centrale sau locale îsi pãstreazã regimul stabilit, urmând sã fie reîncadrate în categoriile prevãzute la art. 5 alin. (1) prin ordin al conducerii autoritãtii publice centrale pentru protectia mediului, cu avizul Academiei Române.
Art. 14. – (1) Ariile naturale protejate si zonele de protectie vor fi evidentiate în mod obligatoriu în planurile nationale, zonale si locale de amenajare a teritoriului si urbanism.
(2) În perimetrele ariilor naturale protejate si în vecinãtatea acestora, precum si a altor bu-nuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protecþie si conservare este interzisã orice lucrare sau activitate susceptibilã sã genereze un impact negativ asupra acestora.
(3) Autorizarea activitãtilor în perimetrul ariilor naturale protejate si în vecinãtatea acestora se face cu acordul structurilor de administrare a ariei naturale protejate.
Art. 15. – Sunt ocrotite si se conservã în regim de protectie coridoarele ecologice instituite de autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului, cu avizul consiliului judetean si al Academiei Române, fiind interzise orice lucrarea si actiune care le afecteazã integritatea.SECTIUNEA 3
Administrarea retelei de arii naturale protejateArt. 16. – (1) Ansamblul ariilor naturale protejate, asa cum sunt definite în anexa nr. 1, constituie reteaua nationalã de arii naturale protejate.
(2) Coordonarea managementului retelei nationale de arii naturale protejate este în responsabilitatea autoritãtii publice centrale pentru protectia mediului, a Academiei Române, precum si a Comitetului National „Om-Biosferã”, potrivit atributiilor pe care le au, în conformitate cu prevederile art. 39.
Art. 17. – Responsabilitatea pentru stabilirea modalitãtilor de administrare a ariilor naturale protejate si a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim special de protectie si conservare, revine dupã cum urmeazã:
a) autoritãtii publice centrale pentru protectia mediului, împreunã cu Academia Românã, pentru ariile naturale protejate declarate prin legi sau hotãrâri ale Guvernului;
b) autoritãtilor administratiei publice judetene sau locale, pentru ariile naturale protejate declarate prin hotãrâri ale acestora.
Art. 18. – (1) Modalitãtile de administrare a ariilor naturale protejate si a altor bunuri ale patrimoniului natural, puse sub regim special de protectie si conservare, se stabilesc, cu consultarea consiliilor judetene si/sau locale, avându-se în vedere:
a) categoria ariei naturale protejate si regimul de management al acesteia;
b) întinderea ariei naturale protejate si regimul de proprietate al terenurilor si bunurilor incluse în perimetrul acesteia;
c) posibilitatea de asigurare a resurselor financiare pentru asigurarea personalului si a mijloacelor necesare pentru administrare;
d) capacitãtile si interesul unor foruri stiintifice, universitãti, institutii de cercetare si învãtãmânt din sectorul public si privat, organizatii profesionale guvernamentale si neguvernamentale de administrare a unor categorii de arii naturale protejate, cu asigurarea resurselor necesare, financiare si de personal, sub controlul autoritãtii nationale responsabile;
(2) Administrarea ariilor naturale protejate si a celorlalte bunuri ale patrimoniului natural puse sub regim special de protectie se poate face prin:
a) structuri de administrare special constituite;
b) regii autonome, companii si societãti nationale si comerciale, autoritãti ale administratiei publice locale, servicii descentralizate ale administraþiei publice centrale;
c) institutii stiintifice, de cercetare si de învãtãmânt din sectorul public si privat, muzee, organizaþii neguvernamentale, constituite potrivit legii;
d) persoane fizice cu calitate de custode, în conditiile art. 20.
(3) Structurile de administrare special constituite se asigurã, în mod obligatoriu, pentru rezervatiile biosferei, parcurile nationale, parcurile naturale si, dupã caz, pentru zonele umede de importantã internationalã.
(4) Structurile de administrare special constituite sunt reprezentate prin:
a) administratii proprii, cu personal calificat, special angajat, care asigurã administrarea ariilor naturale protejate, potrivit planurile de management si regulamentelor de organizare si functionare, aprobate de autoritatea centralã pentru protectia mediului;
b) consilii consultative de administrare, organizate pe lângã administratiile proprii, alcãtuite din reprezentanti ai institutiilor, organizatiilor economice, autoritãtilor si comunitãtilor locale care deþin cu orice titlu suprafete în perimetrul ariei naturale respective si care sunt implicate si interesate în aplicarea mãsurilor de protectie, conservare si dezvoltare durabilã a zonei.
(5) Administratiile proprii, cu personal calificat, special angajat, se numesc:
a) de autoritatea centralã pentru protecþia mediului, în cazurile în care aceste îi sunt direct subordonate, fiind finantate de la bugetul de stat în cadrul numãrului total de posturi stabilit pentru autoritatea centralã pentru protectia mediului si serviciile sale descentralizate, în limita alocaþiilor bugetare aprobate pentru aceastã autoritate;
b) de organizatiile economice cãrora li se atribuie dreptul de a administra o arie naturalã protejatã si care consimt sã asigure din surse proprii mijloacele financiare si tehnice necesare pentru buna administrare, potrivit planului de management aprobat de autoritatea centralã pentru protectia mediului.
(6) Consiliile consultative de administrare se organizeazã la propunerea administratiei ariei protejate, cu aprobarea autoritãtii publice centrale pentru protectia mediului.
(7) Structurile de administrare special constituite pentru protejarea ariilor naturale, potrivit alin. (4), vor fi îndrumate si supravegheate de un consiliu stiintific.
(8) Componenþa consiliilor stiintifice se propune de cãtre administraþia ariilor protejate, cu avizul Academiei Române, si se aprobã de autoritatea publicã centralã pentru protectia mediu-lui.
(9) Consiliile stiintifice evalueazã modul în care sunt aplicate mãsurile prevãzute în planurile de management si prezintã, anual sau de câte ori este necesar, Academiei Române si autoritãtii centrale pentru protectia mediului rapoarte cuprinzând constatãri, propuneri si recomandãri.
(10) În cazurile rezervaþiilor stiintifice, rezervatiilor naturale, monumentelor naturii, ariilor speciale de conservare, ariilor de protectie specialã avifaunisticã si ale celorlalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protectie, care nu sunt cuprinse în perimetrele rezervatiilor biosferei, ale parcurilor naþionale si parcurilor naturale, administrarea se poate asigura prin una din modalitãþile prevãzute la alin. (2) lit. b), c) si d), pe bazã de con-venþii încheiate, dupã caz, cu autoritatea centralã pentru protectia mediului, Academia Românã si cu autoritãtile administratiei publice locale.
(11) În situatiile în care în aceeasi zonã existã arii naturale protejate si alte bunuri ale patrimoniului natural, supuse unui regim special de protectie, administrarea lor se poate asigura de cãtre un singur organ de administrare, în coordonarea directã a inspectoratului judetean de protectie a mediului.
Art. 19. – (1) Planurile de management si regulamentele ariilor naturale protejate se elaboreazã de administratorii ariilor naturale protejate si se aprobã de autoritatea centralã pentru protectia mediului, cu avizul Academiei Române.
(2) Respectarea planurilor de management si a regulamentelor este obligatorie pentru administratorii ariilor naturale protejate, precum si pentru persoanele fizice si juridice care detin sau administreazã terenuri si alte bunuri si/sau care desfãsoarã activitãti în cadrul ariei naturale protejate.
Art. 20. – (1) Pentru supravegherea unor arii naturale protejate si bunuri ale patrimoniului natural, aflate sub regim special de protectie si conservare, care nu necesitã sau care nu au structuri de administrare special constituite, se instituie calitatea de custode.
(2) Custozi pot fi persoane fizice sau juridice care au calificarea, instruirea si mijloacele necesare pentru a aplica mãsurile de ocrotire si conservare a bunurilor încredintate, atestate de cãtre autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului.
(3) Calitatea de custode se stabileste prin încheierea de conventii între pãrti, conform legii, în care se stipuleazã obligatiile si drepturile acestora. Conventia de custodie si legitimatia de custode reprezintã documente valabile în fata autoritãtilor publice si a altor persoane interesate.
(4) Pentru ariile naturale protejate ce intrã în componenta Retelei nationale de arii naturale protejate modalitatea încheierii conventiilor si eliberarea legitimatiilor de custode sunt în competenta de reglementare a autoritãtilor centrale si locale pentru protectia mediului, cu avizul Academiei Române.
(5) Controlul activitãtii custozilor intrã în atributiile autoritãtii cu care s-a încheiat conventia de custodie.
Art. 21. – Bunurile cu valoare de patrimoniu natural existente in situ, detinute în regim de proprietate privatã, sunt ocrotite si se conservã de proprietarii lor, cu respectarea drepturilor si obligaþiilor legale. Dacã proprietarul nu consimte sau, desi consimte, nu respectã mãsurile speciale de ocrotire si conservare stabilite de autoritatea de mediu ori nu are capacitatea de a realiza aceste mãsuri, autoritatea centralã pentru protectia mediului, prin împuternicii sãi, va solicita, în conditiile legii, mãsura indisponibilizãrii provizorii sau, dupã caz, definitive, în vederea instituirii unei administratii speciale asupra bunurilor în cauzã. În aceste conditii, autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului va înainta instantei judecãtoresti competente cu solutionarea cererii propuneri concrete privind regimul special de administrare a bunurilor.
Art. 22. – (1) Constructiile, dotãrile si alte amenajãri existente în perimetrul ariilor naturale protejate legal constituite, realizate din investitii publice pe terenuri ce aparþin domeniului public, vor fi destinate, cu prioritate, activitãtilor administrative si stiintifice ale celor care îi asigurã managementul, precum si altor activitãti în legãturã cu buna administrare.
(2) În toate situatiile în care managementul ariilor naturale protejate este realizat prin structuri proprii de administrare, acestea vor dispune de un sediu administrativ asigurat, cu prioritate dintre cele mentionate la alin. (1).
(3) În ariile naturale protejate în care este permis ecoturismul, constructiile, dotãrile si amenajãrile mentionate la alin. (1) pot fi destinate si acestui scop, precum si activitãtilor de educatie si instructie ecologicã ce se organizeazã în cooperare cu autoritãtile locale, institutiile de învãtãmânt si cu organizatiile neguvernamentale angajate în activitãti de ocrotire si educatie ecologicã.
Art. 23. – (1) Pentru completarea resurselor financiare necesare bunei administrãri a ariilor naturale protejate potrivit planurilor de management si regulamentelor, administratorii acestora pot institui un sistem de tarife ce se aprobã de autoritatea centralã pentru protectia mediului sau, dupã caz, de autoritãtile publice locale.
(2) Tarifele se plãtesc de persoanele fizice si juridice care beneficiazã de bunurile, serviciile si activitãtile specifice desfãsurate în ariile naturale protejate.
(3) Sumele provenite din tarifele ce se instituie potrivit alin. (1) se vor utiliza de cãtre administratorii ariilor naturale protejate exclusiv pentru administrarea si protejarea bunurilor patrimoniului natural ce fac obiectul prezentei ordonante de urgentã.
(4) Cuantumul tarifelor stabilite de cãtre autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului se publicã în Monitorul oficial al României, Partea 1.
Art. 24. – Pentru unele bunuri floristice si faunistice ale patrimoniului natural, existente în grãdini si parcuri de agrement, grãdini zoologice, precum si în colecþii muzeistice, ca bunuri ale patrimoniului natural floristic faunistic, geologic, paleontologic, mineralogic si de altã naturã, mãsurile necesare de protectie si conservare vor fi luate de cãtre administratorii sau detinãtorii acestora.
CAPITOLUL III
Conservarea habitatelor si a speciilorArt. 25. – (1) Ocrotirea si conservarea habitatelor naturale si seminaturale, terestre, acvatice si subterane de interes comunitar, existente pe teritoriul României si prevãzute în anexa nr. 2, se fac prin declararea de arii speciale de conservare.
(2) Ocrotirea speciilor de plante si animale sãlbatice terestre, acvatice si subterane, care se aflã sub regim strict de protectie, prevãzute în anexa nr. 3, se face prin declararea de arii speciale de conservare si de arii de protectie specialã avifaunisticã.
Art. 26. – Pentru speciile de plante si animale sãlbatice terestre, acvatice si subterane, care se aflã sub regim strict de protectie, inclusiv cele prevãzute în anexa nr. 4, precum si speciile incluse în lista rosie nationalã si care trãiesc atât în ariile naturale protejate, cât si în afara lor, sunt interzise:
a) orice formã de recoltare, capturare, ucidere, distrugere sau vãtãmare;
b) perturbarea intentionatã în cursul perioadei de reproducere, de crestere, de hibernare si de migratie;
c) distrugerea si/sau culegerea intentionatã a cuiburilor si ouãlor din naturã;
d) deteriorarea si/sau distrugerea locurilor de reproducere sau odihnã;
e) recoltarea florilor si fructelor, culegerea, tãierea, dezrãdãcinarea sau distrugerea cu intentie a acestor plante în habitatele lor naturale;
f) detinerea, transportul, comertul sau schimburile în orice scop fãrã autorizatia autoritãtii de mediu competente.
Art. 27. – Valorificarea plantelor si animalelor sãlbatice apartinând speciilor prevãzute în anexa nr. 5, precum si a altor specii cu acelasi regim de protectie se va face în conditii compatibile cu mentinerea acestor specii într-o stare de conservare favorabilã, luându-se, dupã caz, urmãtoarele mãsuri:
a) reglementarea accesului în anumite zone si/sau anumite perioade;
b) interdictia temporarã si/sau localã a recoltãrii si capturãrii anumitor specii;
c) reglementarea perioadelor, a modurilor si a mijloacelor de recoltare/capturare, în conformitate cu prevederile anexei nr. 6 la prezenta ordonantã de urgentã;
d) instituirea unui sistem de autorizare a recoltãrii/capturãrii plantelor si animalelor sãlbati-ce în scopuri comerciale, inclusiv stabilirea de cote;
e) încurajarea cultivãrii si cresterii în captivitate a speciilor din flora si fauna sãlbaticã de interes economic, în vederea reducerii presiunii asupra populaþiilor naturale.
Art. 28. – Prin exceptie de la prevederile art. 26 si 27 autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului supune aprobãrii prin lege, cu avizul prealabil al Academiei Române, derogãri, cu conditia sã nu existe o alternativã acceptabilã, iar mãsurile derogatorii sã nu fie în detrimentul menþinerii populatiilor speciilor respective într-o stare de conservare favorabilã în arealul lor natural si numai în urmãtoarele situatii:
a) în interesul protejãrii fauni si florei sãlbatice si al conservãrii habitatelor naturale;
b) pentru prevenirea producerii unor prejudicii, în special culturilor, animalelor domestice, pãdurilor, pescãriilor, apelor si altor bunuri;
c) în interesul sãnãtãtii si securitãtii publice;
d) în scopul cercetãrii tiintifice si învãtãmântului;
e) în scopul repopulãrii si reintroducerii acestor specii.
CAPITOLUL IV
Conservare altor bunuri ale patrimoniului naturalArt. 29. – Tipurile geomorfologice deosebite, de relief pozitiv sau negativ, cum sunt coli-nele, depresiunile, dolinele, seile, vãile carstice, ponoarele, izbucurile si altele, se conservã în cadrul ariilor naturale protejate existente sau în cadrul unor arii naturale de interes geomorfologic, corespunzãtor delimitate si puse sub regim special de protectie, potrivit prevederilor art. 8.
Art. 30. – (1) Bunurile patrimoniului natural existente in situ în afara perimetrului ariilor naturale protejate din categoriile stabilite la art. 5 alin. (1), respectiv pesteri, depozite fosilifere, formatiuni geologice, mineralogice, arbori seculari ori reprezentativi izolati si altele asemenea, vor fi protejate prin stabilirea unor zone de protectie corespunzãtoare ca întindere scopului de conservare a bunurilor naturale.
(2) Pentru pesteri zona de protectie se poate referi la o zonã restrânsã în jurul intrãrii în pesterã si la o zonã al cãrui perimetru de la suprafata terenului acoperã integral structurile subterane ale pesterii.
(3) Proprietarii sau administratorii terenurilor ce cuprind intrãri în pesteri au obligatia de a asigura accesul spre aceste intrãri.
(4) Beneficiarul unei lucrãri de investitii are obligatia de a anunta descoperirea oricãrei pesteri în frontul unei lucrãri miniere sau al unei cariere celei mai apropiate institutii abilitate (agentie de protectie a mediului sau reprezentanti ai administratiei publice locale).
Art. 31. – (1) Bunurile patrimoniului geologic si speologic, ca bunuri naturale ale subsolului, sunt, în conditiile legii, bunuri proprietate publicã.
(2) Pestera reprezintã orice cavitate naturalã subteranã cu o dezvoltare mai mare de 5 metri si suficient de mare în sectiune pentru a permite accesul omului.
(3) Resursele pesterii sunt reprezentate de obiecte, materiale, substante si forme de viatã, care existã sau se formeazã în mod natural în pesteri: formatiuni minerale, roci, sedimente, depozite paleontologice, situri arheologice specii de plante si animale, acumulãri de ape subterane.
(4) Pesterile se clasificã dupã cum urmeazã:
a) clasa A – pesteri cu valoare exceptionalã care, prin interesul stiintific sau unicitatea resurselor, sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic national si international;
b) clasa B – pesteri de importantã nationalã care se disting prin mãrime, raritatea resurselor si prin potential turistic;
c) clasa C – pesteri de importantã localã, protejate pentru semnificatia lor geologicã, peisagisticã, hidrologicã, istoricã sau pentru dimensiunile lor;
d) clasa D – pesterile care nu întrunesc conditiile pentru a fi incluse în clasele A, B, si C.
(5) Încadrarea pesterilor în clasele A, B si C este de competenta Academiei Române, care va întocmi catalogul acestora luând în considerare propunerile fãcute de persoane fizice sau juridice pe bazã de referate de specialitate.
(6) Pesterile din clasa A nu pot face obiectul nici unei amenajãri sau modificãri a factorilor naturali. Ele pot face obiectul explorãrilor speologice, cercetãrii stiintifice sau al activitãtilor de documentare, pe bazã de autorizatii emise de Academia Românã, în limitele stabilite prin regulamentele si planurile de management.
(7) Pesterile din clasa A se constituie în rezervatii stiintifice.
(8) Pesterile din clasa B pot face obiectul explorãrilor speologice, cercetãrii stiintifice sau al turismului ecologic, pe baza autorizatiilor emise de Academia Românã.
(9) Pesterile din clasa B se constituie ca monumente ale naturii sau rezervatii naturale, dupã caz.
(10) Pesterile din clasa C pot face obiectul explorãrilor speologice, cercetãrii stiintifice, amenajãrilor turistice sau al altor forme de valorificare, cum ar fi: speoterapia sau captarea apei subterane, pe baza autorizatiilor emise de autoritatea localã responsabilã.
Art. 32. – În scopul evitãrii efectelor negative asupra bunurilor patrimoniului speologic se interzic:
a) distrugerea sau degradarea resurselor pesterii si efectuare de sãpãturi sau derocãri neautorizate;
b) colectãrile de faunã, fosile sau de obiecte de interes arheologic, efectuate fãrã autorizatie în pesteri;
c) pãtrunderea, prin fortarea intrãrii, într-o pesterã protejatã închisã si semnalizatã ca atare;
d) utilizarea neautorizatã a pesterilor si desfãsurarea unor activitãti ce pot pune în pericol integritatea sau echilibrul natural al pesterilor;
e) dislocarea, vânzarea, cumpãrarea, colectionarea speleotemelor sau altor resurse ale pesterilor;
f) degradarea prin inscriptionare sau poluarea pesterilor prin depozitarea în interiorul lor sau în elementele de relief, cu care acestea comunicã în mod direct, de obiecte, deseuri de orice fel, cadavre, substante toxice si periculoase sau combustibili de orice naturã;
g) distrugerea sau degradarea marcajelor ori a panourilor si efectuarea neautorizatã, în perimetrul de la suprafatã sau în apropierea intrãrii unei pesteri protejate, a unor lucrãri cum ar fi: derocãri, defrisãri, baraje, explozii, constructii;
h) îngrãdirea accesului persoanelor autorizate spre intrãrile pesterilor;
i) popularizarea, mediatizarea datelor precise de identificare si localizare a pesterilor din clasa A, care prin natura lor pot conduce la periclitarea patrimoniului speologic din aceastã categorie.
Art. 33. – (1) Academia Românã are competenþa sã elibereze autorizatii pentru:
a) activitãti stiintifice, de explorare, în pesteri din clasa A;
b) activitãti stiintifice, de explorare si de turism ecologic, cu caracter limitativ, în pesteri din clasa B;
c) sãpãturi, derocãri si colectãri din pesteri.
(2) Autorizatia se elibereazã pe baza unei cereri scrise, care va contine precizãri privind scopul, mijloacele, durata, proportiile, garantiile actiunii si se va retrage în cazul în care conditiile stabilite la eliberarea ei nu au fost respectate.
Art. 34. – (1) Fac parte din patrimoniul geologic tipurile de obiective ce conservã esantioane reprezentative din punct de vedere paleontologic, petrografic, mineralogic, structural, stratigrafic.
(2) Inventarierea, clasificarea, ocrotirea si conservarea patrimoniului geologic, precum si elaborarea si controlul mãsurilor de ocrotire si conservare a patrimoniului geologic, supravegherea si controlul ariilor protejate de interes geologic sunt de competenþa Academiei Române si a autoritãþilor teritoriale pentru protectia mediului.
(3) Instituirea regimului special de protectie pentru ariile naturale protejate de interes geologic se face în conformitate cu prevederile art. 8.
Art. 35. – Pentru evitarea efectelor negative asupra bunurilor patrimoniului geologic se interzic:
a) distrugerea, perturbarea sau alterarea siturilor de conservare pentru obiective geologice;
b) dislocarea, prelevarea rocilor, fosilelor, vegetatiei de pe aria unui sit de conservare, fãrã acordul celui care o administreazã;
c) intrarea în perimetrul protejat fãrã permisul de acces eliberat de cel care îl administreazã;
d) înstrãinarea din proprietatea publicã a unui sit sau a unui teren ce cuprinde un sit de conservare de interes geologic.
Art. 36. – În cadrul santierelor de exploatare managerii acestora vor desemna persoane de specialitate sau custozi, dupã caz, care sã vegheze la protejarea geologice din fronturile de lucru, asigurându-se astfel:
a) supravegherea permanentã a zonelor de extractie si conservarea materialului de provenientã paleobiologicã sau mineralã;
b) avertizarea lucrãtorilor asupra aspectelor ce privesc conservarea anumitor bunuri geologice ce pot fi ulterior înregistrate ca suturi de conservare sau bunuri ale patrimoniului geologic;
c) conservarea perimetrelor care au sau pot dobândi regim de protectie specialã;
d) conservarea colectiilor de bunuri geologice de provenientã localã;
e) colaborarea cu conducerea santierului si cu autoritãtile locale;
f) întocmirea de rapoarte periodice asupra activitãtii de conservare, care se înainteazã Academiei Române si autoritãtilor teritoriale pentru protectia mediului.
Art. 37. – (1) Florile de minã si fosilele de plante si animale vertebrate si nevertebrate sunt considerate bunuri ale patrimoniului natural din momentul descoperirii lor.
(2) Comercializarea pe piata internã si exportul în orice scop al bunurilor prevãzute la alin. (1) se poate face numai cu acordul autoritãtii centrale pentru protectia mediului, cu avizul prealabil al Academiei Române.
CAPITOLUL V
Autoritãti si institutii responsabileArt. 38. – Autoritãtile nationale cu responsabilitãti de reglementare administrativã si stiintificã, de supraveghere si control în aplicarea prevederilor prezentei ordonante de urgenþã sunt:
a) autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului, cu responsabilitãti de reglementare, supraveghere si control;
b) Academia Românã, ca autoritate stiintificã nationalã, cu responsabilitãti de avizare, expertizare, supraveghere si control stiintific, prin Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii;
c) Comisia Nationalã UNESCO, prin Comitetul National Om-Biosferã, cu responsabilitãti de coordonare a managementului rezervatiilor biosferei.
Art. 39. – (1) Autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului are urmãtoarele atributii:
a) coordoneazã si/sau elaboreazã studiile si rapoartele nationale asupra ariilor protejate si conservãrii diversitãtii biologice;
b) organizeazã reteaua nationalã de arii naturale protejate, stabileste regimul de administrare a acestora si exercitã controlul în privinta respectãrii acestui regim;
c) aproba planurile de management al ariilor naturale protejate din reteaua nationalã, cu avizul Academiei Române;
d) numeste si revocã organele de administratie aflate în subordine directã;
e) aprobã planurile de management si regulamentele ariilor naturale protejate din reteaua nationalã, cu avizul Academiei Române;
f) initiazã, cu avizul Academiei Române, mãsurile necesare pentru încetarea regimului de arie protejatã pentru ariile care si-au pierdut valoarea si capacitatea conservativã pentru care a fost instituit acest regim;
g) asigurã organizarea si dezvoltarea în România a retelelor internationale de arii protejate EMERALD si NATURA 2000;
h) promoveazã programe si studii pentru cunoasterea si evaluarea stãrii habitatelor naturale, a speciilor din flora si fauna sãlbaticã si a altor bunuri ale patrimoniului natural existente pe teritoriul þãrii, ce urmeazã sã fie finanþate din bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii;
i) promoveazã realizarea studiilor speciale de evaluare a stãrii resurselor biologice din flora si fauna sãlbaticã ce se exploateazã în diferite scopuri economice si sociale, pentru stabilirea conditiilor si a mãsurilor care sã asigure utilizarea lor durabilã, mentinerea potentialului natural de regenerare, a integritãtii structurale si functionale a ecosistemelor terestre si acvatice si a echilibrului ecologic;
j) emite autorizatii, urmãreste si controleazã respectarea mãsurilor legale privind utilizarea durabilã a componentelor diversitãtii biologice, scop în care poate sã dispunã interzicerea sau limitarea exploatãrii unor resurse din flora si fauna sãlbaticã;
k) promoveazã realizarea unor proiecte speciale destinate ocrotirii si conservãrii habitatelor naturale si diversitãtii biologice, restaurãrii habitatelor deteriorate, refacerii unor populatii viabile de specii amenintate cu disparitia;
l) promoveazã si sprijinã evaluarea stãrii diversitãtii biologice existente în afara ariilor protejate si stabileste mãsurile necesare protectiei si conservãrii acesteia;
m) organizeazã Sistemul informational national al diversitãtii biologice si sistemul de schimb de informatii prin mecanismul international în domeniul diversitãtii biologice;
n) elaboreazã proceduri si regulamente pentru asigurarea si facilitarea accesului publicului la informatiile privind starea habitatelor naturale, a florei si faunei sãlbatice, pentru consultarea si facilitarea participãrii comunitãtilor locale, a organizatiilor neguvernamentale si a altor grupuri sociale în procesul de elaborare si aplicare a deciziilor si mãsurilor de protectie, conservare si utilizare durabilã;
o) instituie si aprobã tarife si stabileste modalitãtile concrete de utilizare a sumelor încasate pentru asigurarea bunei gospodãriri a bunurilor patrimoniului natural ce fac obiectul prezentei ordonanþe de urgentã;
p) aprobã, cu avizul Academiei Române, si pune în aplicare procedurile legale pentru modificarea suprafetei si limitelor ariilor naturale protejate;
Art. 40. – Atributiile autoritãtii publice centrale pentru protectia mediului, la nivel teritorial, se îndeplinesc de autoritatea teritorialã pentru protecþia mediului, prin serviciile specifice pentru conservarea naturii si a diversitãtii biologice, în cooperare cu administratiile ariilor naturale protejate, cu inspectoratele silvice si cu oficiile cinegetice teritoriale, precum si cu autoritãtile administratiei publice locale.
Art. 41. – (1) Responsabilitãtile de expertizã, avizare, supraveghere si control stiintific, în aplicarea dispozitiilor prezentei ordonante de urgentã, revin Academiei Române, cu avizul Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii, scop în care:
a) avizeazã si propune autoritãtii publice centrale pentru protectia mediului promovarea spre aprobare a constituirii de noi arii protejate în reteaua nationalã de arii naturale protejate;
b) avizeazã si propune autoritãtii publice centrale pentru protectia mediului anularea regimului de arie naturalã protejatã în situatiile în care valoarea si capacitatea conservativã pentru care a fost instituit acel regim nu se mai justificã;
c) avizeazã planurile de management ale ariilor naturale protejate din reteaua nationalã;
d) avizeazã numirea membrilor organelor stiintifice si a conducãtorului administratiei ariilor naturale protejate din reteaua naþionalã a ariilor naturale protejate;
e) colaboreazã cu autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului la organizarea si dezvoltarea în România a retelelor internationale de arii protejate EMERALD si NATURA 2000, precum si a altor reþele europene si internationale;
f) colaboreazã cu autoritatea centralã pentru protectia mediului la elaborarea catalogului si atlasului ariilor protejate din România, precum si a listelor si cãrtilor rosii pentru speciile de plante si animale, precum si pentru habitatele din România;
g) initiazã si promoveazã programe de cercetare stiintificã pentru constatarea si evaluarea stãrii habitatelor, a speciilor din flora si fauna sãlbaticã si a altor bunuri ale patrimoniului natural existente pe teritoriul tãrii;
h) colaboreazã la promovarea unor proiecte speciale destinate ocrotirii si conservãrii habitatelor naturale si diversitãtii biologice, restaurarea habitatelor deteriorate, refacerii unor populatii viabile de specii amenintate cu disparitia;
i) avizeazã studiile de evaluare a stãrii resurselor biologice din flora si fauna sãlbaticã ce se valorificã în diferite scopuri economice si sociale, pentru stabilirea conditiilor si a mãsurilor care sã asigure utilizarea lor durabilã, mentinerea potentialului natural de regenerare, a integritãtii structurale si functionale a ecosistemelor terestre si acvatice si a echilibrului ecologic;
j) analizeazã si avizeazã efectuarea unor lucrãri si activitãti susceptibile de a avea un impact negativ asupra mediului pe teritoriul ariilor protejate;
k) promoveazã si sprijinã evaluarea stãrii diversitãtii biologice existente în afara ariilor protejate si colaboreazã la stabilirea mãsurilor necesare protectiei si conservãrii acesteia;
l) participã la organizarea sistemului national informational pentru arii naturale protejate si diversitate biologicã;
m) avizeazã modificarea suprafetelor si limitelor ariilor naturale protejate din reteaua nationalã de arii naturale protejate;
n) aprobã modificarea traseelor turistice si deschiderea de trasee turistice noi în cuprinsul ariilor naturale protejate din reteaua nationalã;
o) exercitã atributii de expertizare, avizare, supraveghere si control stiintific asupra ariilor protejate, declarate la nivel local.
Art. 42. – Comitetul National Om-Biospferã al Comisiei Naþionale pentru UNOESCO, în conformitate cu atributiile sale:
a) analizeazã si avizeazã proiectele de acte normative care privesc rezervatiile biosferei;
b) coopereazã cu autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului în coordonarea activitãtii organelor de administrare a rezervatiilor biosferei pentru realizarea mãsurilor necesare atingerii obiectivelor acestora;
c) analizeazã si avizeazã planurile de management al rezervatiilor biosferei;
d) avizeazã numirea membrilor organelor stiintifice si de administrare a rezervatiilor biosferei;
e) analizeazã rapoartele periodice elaborate de administratiile rezervatiilor biosferei si transmite acestora si autoritãtii publice centrale pentru protectia mediului puncte de vedere si recomandãri.
Art. 44. – Autoritãtile publice centrale si locale, organizatiile economice care detin cu orice titlu suprafete terestre si acvatice si serviciile descentralizate cu responsabilitãti în planificarea si amenajarea teritoriului, în administratia agricolã, silvicã, a apelor si a altor resurse naturale ale solului si subsolului sunt obligate sã furnizeze informatiile si datele solicitate de Academia Românã si de autoritatea centralã pentru protectia mediului, pentru îndeplinirea responsabilitãtilor pe care le au potrivit prezentei ordonante de urgentã.
CAPITOLUL VI
Organizarea si exercitarea controluluiArt. 44. – (1) Controlul asupra respectãrii prevederilor prezentei ordonante de urgentã se organizeazã de cãtre autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului si se exercitã prin persoane special împuternicite din cadrul:
a) aparatului central al acesteia, cu atributii de control pe întreg teritoriul tãrii;
b) autoritãtilor judetene pentru protectia mediului, cu atributii de control pe teritoriul unitãtilor administrativ-teritoriale în care acestea functioneazã;
c) personalul administratiilor sau administratorii si custozii ariilor naturale protejate;
d) inspectoratelor silvice si oficiilor cinegetice teritoriale, cu atributii de control pe teritoriul lor de competentã.
(2) Controlul asupra respectãrii prevederilor prezentei ordonanþe de urgenþã referitoare la ariile naturale protejate, declarate prin hotãrâri ale consiliilor judetene sau locale, se exercitã si de personalul special împuternicit al acestora.
(3) În toate situatiile în care bunurile patrimoniului natural, asa cum sunt definite în prezenta ordonantã de urgentã, sunt încredintate în custodie, custozii au obligatia de a sesiza imediat autoritãtile competente din teritoriu asupra faptelor care aduc prejudicii acestor bunuri, autoritãtile sesizate fiind obligate sã procedeze la constatarea faptelor si la aplicarea mãsurilor prevãzute de lege.
Art. 45. – Controlul stiintific asupra respectãrii prevederilor prezentei ordonante de urgentã se organizeazã de Academia Românã prin personal special împuternicit.
Art. 46. – Controlul privind operaþiunile de import, export si tranzit cu plante si animale sãlbatice, cu pãrti si produse din acestea si cu alte bunuri ale patrimoniului natural se exercitã de cãtre organele teritoriale, precum si de autoritãtile pentru mediu competente.CAPITOLUL VII
SanctiuniArt. 47. – Încãlcarea prevederilor prezentei ordonante de urgentã atrage rãspunderea civilã, materialã, contraventionalã sau penalã, dupã caz.
Art. 48. – Nerespectarea prevederilor prezentei ordonante de urgentã constituie contraventie, dacã potrivit legii penale nu constituie infractiune, si se sanctioneazã cu amendã contraventionalã dupã cum urmeazã:
a) de la 500.000 lei la 5.000.000 lei pentru persoane fizice si de la 5.000.000 lei la 25.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încãlcarea prevederilor art. 24, ale art. 32 lit. g), i) si j), ale art. 35 lit. c) si ale art. 36 lit. a) si b);
b) de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei pentru persoane fizice si de la 10.000.000 lei la 50.000.000 lei pentru persoane juridice, în functie de gravitatea faptelor, pentru încãlcarea prevederilor art. 12, ale art. 14 alin. (1), ale art. 15, ale art. 27. lit. a) – c), ale art. 32 lit. a) – e), ale art. 36 lit. c) si d) si ale art. 43;
c) de la 500.000 lei la 20.000.000 lei pentru persoane fizice si de la 20.000.000 lei la 75.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încãlcarea prevederilor art. 7, ale art. 14 alin. (2), ale art. 19 alin. (2), ale art. 26 lit. a) – f), ale art. 32 lit. f) si h), ale art. 35 lit. a), b) si d) si ale art. 37 alin. (2).
Art. 49. – Constatarea faptelor ce constituie contraventii si aplicarea sanctiunilor se fac de persoanele împuternicite în acest scop de cãtre autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului, respectiv de cãtre membrii Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii ai Academiei Române, de personalul inspectoratelor teritoriale de protectie a mediului, al inspectoratelor silvice teritoriale, al oficiilor teritoriale cinegetice, de personalul administratiilor sau de administratorii si custozii ariilor naturale protejate, de cãtre persoanele împuternicite de administratia publicã judeteanã si localã.
Art. 50. – Contraventiilor prevãzute de prezenta ordonantã de urgentã le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor, cu modificãrile ulterioare, cu exceptia art. 25-27.
Art. 51. – (1) Prin hotãrâre a Guvernului pot fi stabilite si alte fapte ce constituie contraventii la regimul ariilor protejate, al habitatelor naturale, al florei si faunei sãlbatice.
(2) Nivelul amenzilor, stabilit potrivit prezentei ordonante de urgentã, poate fi actualizat prin hotãrâre a Guvernului, la propunerea autoritãtii publice centrale pentru protectia mediului.CAPITOLUL VIII
Dispozitii finaleArt. 52. – Autoritãtile administratiei publice centrale si locale, institutiile din sectorul public si privat, regiile autonome, companiile nationale si societãtile comerciale sunt obligate sã punã în aplicare prevederile prezentei ordonante de urgentã si sã actioneze pentru respectarea lor.
Art. 53. – Autoritatea publicã centralã pentru protectia mediului va întreprinde mãsurile necesare pentru consolidarea capacitãtilor institutionale, atât la nivel central, cât si la nivel local, asigurându-se personalul calificat necesar în vederea îndeplinirii responsabilitãtilor stabilite prin prezenta ordonantã de urgentã, în conformitate cu cerintele în materie pentru integrarea în Uniunea Europeanã.
Art. 54. – Anexele nr. 1-7 fac parte din prezenta ordonantã de urgentã si se pot actualiza prin ordin al autoritãtii centrale pentru protectia mediului, cu avizul Academiei Române.